Francisc Zavoda (n. 14 aprilie 1927, Rodna, județul Bistrița-Năsăud – d. 2011, București) a fost un fotbalist român remarcabil al anilor ’50, cunoscut mai ales pentru activitatea sa la Steaua București și pentru selecțiile în echipa națională a României.
A început fotbalul la echipe locale din Rodna și Baia Mare, remarcându-se rapid prin talentul său ofensiv și tehnica bună. În 1950, a ajuns la CCA București (actuala Steaua), unde a devenit o figură importantă, jucând pe postul de atacant. Cu Steaua, a cucerit mai multe titluri de campion și Cupe ale României.
A făcut parte din “generația de aur” a Stelei din anii ’50, alături de fratele său, Vasile Zavoda, și de alți jucători emblematici. A fost selecționat de 8 ori în echipa națională a României, marcând un gol.
După retragerea din activitatea de jucător, Francisc Zavoda a fost antrenor, activând în special în ligile inferioare, fără a avea însă o carieră la fel de strălucită ca în teren.
A rămas în istoria fotbalului românesc ca unul dintre reprezentanții de seamă ai fotbalului militar și ca un nume legat de gloria începuturilor Stelei București.
