A fost un fotbalist român. A evoluat la CCA, alături de Francisc „Feri” Zavoda, fratele său. Impresiona prin tenacitate, era robust, adept al fotbalului în forță, atletic, bărbătesc, dar niciodată dur sau periculos (n. 26 iulie 1929, Rodna, Bistrița-Năsăud, România – d. 14 iulie 2014, Bistrița, România).
Zavoda II a fost legitimat la vârsta de 11 ani la formația Minerul Baia Mare. El a fost selecționat în 1942 în tabăra de juniori de la Budapesta, alături de alți tineri care aveau să devină mari fotbaliști în formația de aur a Ungariei: Gyula Grocsics, Ferenc Puskás, Sandor Kocsis sau Joszef Zakharias. La 16 ani Zavoda a debutat în echipa de seniori a formației băimărene, iar în toamna anului 1950 s-a transferat la CCA București.
Zavoda, care evolua pe postul de fundaș, a acumulat 248 de prezențe în prima ligă română, marcând două goluri. La formația roș-albastră avea să evolueze nu mai puțin de 14 ani, până în anul 1964. A cucerit nu mai puțin de 11 trofee cu formația militară, respectiv șase campionate ale României (edițiile 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-1960, 1960-1961) și cinci ediții ale Cupei României (1950, 1951, 1952, 1955, 1961-1962). După ce a evoluat inclusiv la Jocurile Olimpice de la Helsinki din anul 1952, Vasile Zavoda a părăsit Steaua în 1964 și a mai evoluat un an la divizionara secundă ASA Târgu Mureș înainte de a se retrage din activitatea de jucător. Ca antrenor, Zavoda a antrenat la nivel de juniori la clubul Steaua și la echipa națională, fiind chiar și secund al acestor echipe în mai multe dăți. A fost selecționat de 20 de ori în echipa națională a României, pentru prima dată în 1951, împotriva Cehoslovaciei, și pentru ultima dată în 1962, împotriva Germaniei de Est. În 1964, pe când avea 35 ani, Zavoda a jucat în ultimul său sezon ca profesionist, pentru ASA Târgu Mureș. Ca antrenor, Zavoda a antrenat la nivel de juniori la clubul Steaua și la echipa națională, fiind chiar și secund al acestor echipe în mai multe dăți. A fost locotenent colonel în Ministerul Apărării Naționale.
