Peşteri în Munţii Rodnei
Peștera Izvorul Tăușoarelor face parte din complexul carstic Tăușoare–Zalion și se află în zona superioară a bazinului Gersa, pe versantul nordic al Muntelui Bâsca. A fost descoperită în anul 1955 de învățătorul Leon Birțe, speolog amator. Este una dintre cele mai lungi peșteri din România, având o lungime totală a galeriilor de 16 km.
Peștera este rezervație științifică a Academiei Române, iar zona din jurul intrării este declarată arie de protecție menită să asigure un climat adecvat în interior. Accesul turiștilor este interzis. Intrarea se află la o altitudine de 950 m, iar adâncimea maximă atinge 600 m, ceea ce o face cea mai adâncă peșteră din România.
Deși este o peșteră relativ tânără, nu prezintă fenomene carstice clasice precum stalactite și stalagmite, ci doar anodonte, însă compensează prin atracții unice: depozitul fosilifer din Sala Oaselor de Urs, mirabilitul din Sala de Mese, oulofolitele din Galeria Gipsului și, mai ales, Bilele de Tăușoare – formațiuni unice în lume.
Căile de acces către peșteră sunt trei:
- Dinspre Rebrișoara, prin Gersa I, Gersa II, Lușca Carstii, pe cursul pârâului Izvorul Tăușoarelor până la intrare.
- Dinspre Telciu, prin Telcișor, apoi de-a lungul pârâului Buscatul, spre Poiana Ursului.
- Dinspre Parva, pe pârâul Valea Vinului, coborând spre Izvorul Tăușoarelor până la peșteră.
Peștera lui Maglei se află în apropierea Peșterii Izvorul Tăușoarelor, puțin mai la nord, lângă pârâul Izvorul lui Maglei. Are forma unui puț vertical cu adâncimea de 6 metri, care se termină într-o sală de dimensiuni reduse.
Peștera Jgheabul lui Zalion este situată la nord de Peștera Izvorul Tăușoarelor, însă la o distanță mai mare decât Peștera lui Maglei. Se află în zona de formare a pârâului Izvorul Orbului, afluent al pârâului Valea Seacă, și a fost descoperită tot de Leon Birțe, în anul 1968. Peștera are 475 m lungime, iar împreună cu galeriile secundare ajunge la 570 m. Adâncimea este de 135 m, fiind considerată cea mai dificilă și denivelată peșteră din România, având pasaje foarte înguste, cascade, sifoane, și câteva săli mai largi. Cursul de apă subteran iese la suprafață prin Izbucul Izvorul Rece.
Principala cale de acces este din Telciu, prin Telcișor, pe Valea Seacă, urmând pârâul Izvorul Orbului până la intrarea în peșteră.
Peștera Zânelor se află la est de Vârful Gâncealu, la izvorul pârâului Zânei, în bazinul superior al râului Rebra. Are o lungime de 4.269 m și o adâncime de 110 m, fiind considerată peștera cu cel mai mare coeficient de ramificație din România.
Calea de acces cea mai ușoară este dinspre Parva, pe valea râului Rebra, apoi pe pârâul Gușetu și pârâul Izvorul Zânei, până la intrarea în peșteră.
Peștera de sub Păltin (sau Peștera Laptelui) se află pe versantul drept al pârâului Izvorul Laptelui, afluent al Anieșului Mare, la sudul culmii dintre vârful Laptelui Mare și vârful Gălățului. Are o galerie orizontală cu o lungime de 20 de metri.
Accesul principal se face pe drumul ce pleacă din Anieș, pe valea Anieșului Mare, apoi pe pârâul Izvorul Laptelui, până la izvoarele unde se află intrarea în peșteră.
Peștera de la Izvorul Izei are o lungime de 2.500 m și o diferență de nivel de 100 m. Este situată pe versantul nordic al vârfului Bătrâna, la altitudinea de 1.310 m. Peștera are un curs de apă subteran, care dispare într-un sifon, și un afluent ce traversează o sală imensă cu stalactite și stalagmite. La 300 m de la intrare se află o cascadă de 23 de metri înălțime.
Apele ies la suprafață sub forma unui izvor permanent, care constituie chiar izvorul râului Iza. Accesul se face pe drumul forestier ce pornește din Dealul Moiseiului, până la izvorul Izei, apoi încă 3 km spre sud-est până la peșteră.
Peștera de la Piatra Busuiocului (sau Peștera de la Obârșie) are o lungime de 31 m, o adâncime de 5 m, și s-a format pe versantul sudic al Muntelui Bătrâna, pe malul drept al pârâului Piatra Busuiocului, la altitudinea de 1.652 m.
Peștera Baia lui Schneider (sau Peștera din Dealul Popii) are 489 m lungime și este situată pe versantul sud-estic al vârfului Păltinișului, la aproximativ o oră de mers de localitatea Valea Vinului. A fost cartografiată de speologii C. Goran și Oana Busuioceanu.
Pe lângă aceste peșteri, în Munții Rodnei se mai întâlnesc și alte forme carstice de dimensiuni reduse, rezultate prin eroziune, cum ar fi:
- Poarta lui Beneș (cunoscută și sub numele Poarta Corongișului)
- Izvorul Albastru al Izei